„Numai furnicile, care ar putea însuma 10 mii de bilioane, cântăresc aproape cât 6,5 miliarde de ființe umane.”

Am redescoperit, citind cartea lui Edward Wilson – ”Creația”, cât de facinant este universul în care trăim. Dar mai ales, acel segment al lui, mic, aparent neînsemnat, cel pe care îl vedem, îl simțim și fără de care credem uneori că ne-ar fi mai bine. Dar…

”Oamenii au nevoie de insecte pentru a supraviețui, dar insectele nu au nevoie de noi. Dacă mâine întreaga omenire ar fi ștearsă de pe fața Pământului, nu va disparea probabil nicio specie de insecte, cu excepția a trei forme de păduchi care parazitează corpul și capul omului. Chiar și în acest caz, ar mai rămâne păduchii de gorilă, strâns înrudiți cu paraziții umani și capabili să ducă mai departe cel puțin o parte din vechea linie ereditară.”

Ce m-a pus pe gânduri, însă mai mult în cartea lui Wilson este perspectiva religioasă (creștină) versus perspectiva științifică asupra ecologismului și salvării mediului înconjurător. Nu m-am întrebat niciodată care este poziția Bisericii în acest demers, care ar fi impactul dacă s-ar implica, poate mai mult decât o face în prezent, care sunt învățăturile religioase cu privire la Creație și protejarea ei… Încercarea lui Wilson de a aduce de acceași parte a mesei cele două forțe mi se pare cea mai înțeleaptă abordare. Cum o face? Prin această „scrisoare” adresată unui „pastor baptist sudist”, un reprezentant, un simbol al entității religioase, căruia îi cere ajutorul, îi explică, îi confirmă, dar mai ales îi semnalează urgența acestui demers.

”Apărarea naturii vii este o valoare universală. Nu se naște din și nici nu promovează vreo dogmă religioasă sau ideologică. Ci slujeste mai curând fără discriminare intereselor întregii umanități.”

”Tu și cu mine sunt amandoi umaniști în sensul cel mai larg: binele omului se află în centrul preocupărilor noastre. Dar diferența dintre umanismul bazat pe religie și umanismul bazat pe știință radiază prin filosofie și prin modul în care ne vedem pe noi înșine ca specie. Acestea influențează modul în care ne autentificăm propria etică, propriul patriotism, propria structura socială, propria demnitate umană.” 

Citiți cartea cu rabdare și veți descoperi mici comori de care, în lumea noastra artificială, ne-am izolat și a căror rol și însemnătate le-am uitat.

”Din vremuri imemoriale, copiii au fost crescuți într-un contact intim cu mediul natural. Supraviețuirea tribului lor depindea de o cunoaștere nemijlocită, tactilă a plantelor și animalelor sălbatice.” (…) pe măsură ce populațiile tot ma dense, susținute de surplusurile din agricultură au emigrat în sate și orașe, oamenii s-au indepărtat și mai mult de mediul ancestral. Astăzi, cea mai mare parte a umanității locuiește într-o lume artificială. Leaganul și căminul ancestral al speciei noastre a fost în mare parte dat uitării.”

Edward O Wilson este biolog, cercetător, teoretician, naturalist și autor de origine americană, considerat expertul mondial în domeniul studiului furnicilor. Este câștigător a două premii Pulizer (pentru „On Human Nature” si „The Ants” și are o vastă activitate atât pedagogică, cât și de cercetare. Wikipedia pentru detalii – aici.

„Lucrurile mici care conduc lumea merită mai mult respect.”

Sursa: ”Creația. Un apel pentru salvarea vieții pe Pământ”, Edward O. Wilson, Editura Herald, București, 2014.

No Comments